Un semn de la o necuvantatoare


A fost un semn! Asta o stiu! Fata se oprise pe o banca din oras. Culorile zilei, erau imbaiate in  degradeuri, dungi si sperante, ca de altfel,tot ce facea parte din lumea ei toleranta. Nici o umbra de mustar de  vise, nici un seaman care sa ii raspunda la intrebari, nici macar un mentor care sa aiba raspunsurile pregatite pentru niste intrebari atat de adanci. Fata se topea in invataturi din carti si manuscrise, in constiintele sfintilor din carti, care erau atat de vii, peste mia de ani ce trecuse de la moartea lor.

De la un colt,o faptura patrupeda,un suflet de animal, un caine, se apropie de blanda fata si ii linse mainile,ca la un semn .Fata uimita, se simti coplesita de gestul cainelui si  descifra in mijlocul acestei intamplari, ca un animal vorbise cu ea,ii transmitea in limba lui, cele mai frumoase ganduri si urari! Deci  si voi cainii, aveti constiinta! se auzi un glas soptit in singuratatea parcului.Cainele a fost  uman in  acel moment, cu constiinta si feed back,dar mai ales, ii dadu fetei fara cuvinte, raspunsul la atatea intrebari, pe care ea le citise in o mie si una de carti.Era cu neputinta, dar era adevarat!  Ceea ce nu au putut oamenii sa ii spuna, un biet caine i-a spus  mai mult decat i-ar fi spus cineva in o mie de cuvinte. Acest lucru era pe cat de nefiresc, pe atat de  suprafiresc! De acolo de unde se afla, sfintul Sisoe i-a dat un semn minunat si ea in acel moment a stiut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s