Interviu fara perdea


M-am trezit dimineata si mi-am pus de cafea, la masina de cafea a sorumii. M-am imbracat cu  camasa alba si pantalonii ofiice- casual si plina de emotii, am plecat la interviu. Nu am plecat cu masina personala, a carei posesoare nu sunt, ci cu metroul. Gandurile mi se invalmaseau in cap:  ce o sa ma intrebe la interviul in limba italiana, daca o  sa fiu destul de prezenta, daca nu o sa fac rost de jobul asta, care ar fi urmatorul pas? in orice caz, daca o sa-i placa de aparitia mea, adica de fata mea, o sa ma accepte angajatorul , daca nu , nu! O groaza de emotii si de ajustari  ma electrizau! Cateva intrebari si raspunsuri mi le pregatisem , in legatura cu jobul , de cum am vazut cerintele  de pe situl de joburi si ceea ce pretindeau de la candidat. Dar mai stii, ce le mai vine in cap? In orice caz, accentul meu era putin romanizat, nu erau acele unduiri de voce ale italianului si tonul putin certaret, care vrea tot timpul sa convinga si sa ceara aprobare. Machiajul era la locul lui, rujul la fel. Parfumul ma deranja un pic, pentru ca intotdeauna parfumul cu care ma dau, ma duce cu gandul la vacanta, distractie si relaxare. Nu-i nimic am spus, prima impresie conteaza! Am ajuns ca o floare la interviu, dupa ce am mers vre-o ora cu metroul, in capatul celalalt al Bucurestiului. Ajunsa la locul cu pricina, secretara, dupa un prealabil-„luati loc si asteptati”, ma invita in  biroul recrutorului. Intru si imi dau seama ca nu ma potrivesc energetic , cu potentialul meu sef, care avea o privire sfredelitoare de sef de companie de call center, care vaneaza orice defect al interlocutorului. Ma asez ,la care el imi spune:”Parliamo in italiano!”.Vocea mea era destul de scazuta si plina de emotii. Ii raspund la intrebari , pe rand , mai balbaindu-ma  si negasindu-mi cuvintele uneori, sau stalcind  dulcea limba a lui Dante. Imi zic „ce o fi, o fi” acuma asta e!  grimasele invizibile de pe fata lui, imi spuneau ca  situatia e asa si asa , ca nu e tocmai satisfacut de nivelul  meu de limba italiana. Ca nu de alta, dar am mai lucrat in domeniu, ii zic, tot la call center in italiana. Si ma gandesc , fara sa pronunt: si au fost destul de multumiti de prestatia mea la firma! Interviul se termina in maxim 7 minute. Angajatorul imi multumeste si incheie tot in italiana:”va sunam noi”. In acel moment , mi-a picat fisa: nu ma iau astia! ca nu corespondeam dpv, al limbii, al fizicului, sau al fetei. Poate vorbisem cu voce prea joasa si nu reusisem sa il conving. Cert este ca nu am mai primit nici un  telefon si mi-am reluat inca de a doua zi, jobul principal al tinerilor din Romania, de a  aplica la joburi, pana suna telefonul pentru un alt interviu, poate cu mai mult noroc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s