Chimie


Totul este chimie!ne spunea profesorul nostru de chimie din liceu. Dar este chimie si intre un barbat si o femeie. Mi s-a intamplat sa simt chimia  dintre mine si personae care   se invarteau in cercul meu de cunostinte, dar cea mai adevarata chimie , am simtit-o intre mine si sotul meu.A fost chimie, cu tot tabelul lui Mendeleev, inca de la prima intalnire, amandoi  la fel de copilarosi si la fel de vorbareti  si doritori de a schimba parole, parole…

Ne-am intalnit in orasul lui Cuza si ne-am casatorit la starea civila din acelasi oras. Povestea continua si azi, din ce in ce mai palpitanta, viata este din ce in ce mai plina de surprize, precum calatorul care pleaca intr-o tara exotica si gusta din fructul uluitor de interzis, in cazul nostru, ananasul. Zilele se petrec cu gust de cantec bizantin  si cu veleitati de  metafore si sinonime, care fac zilele mai frumoase si aduc zambetul in suflet. Caci ce ar fi viata noastra ,fara sa o inseninam cu metafore, care se deschid ca niste flori in spirala,trandafiri, sau poate orhidee? Nu am fost niciodata intr-o tara exotica, dar am simtit mirosul sarat al marii si al pestilor, de la marea noastra balcanica, de la Neptun, unde am locuit aproape  doi ani cu sotul meu. A fost pe cat de aventura,pe atat de plin de umezeala marii si uscatul nisipului. De multe ori ne plimbam pe malul marii si priveam valurile verzi, stravezii,care aduceau meduze la mal si ne gandeam, ca si acuma doua mii de ani se plimbau niscaiva pescari si femei pe malurile Marii Negre.

Am trait-o si pe asta! Ne-am trait chimia la marea de multe ori pustie, doar  noi cu ea si cu pescarusii albi cu ciocurile ascutite in forma de carja.Am incadrat  atunci, tabelul lui Mendeleev in viata noastra, caci marea avea tot ce contine tabelul si ceva  biologie in plus, ceva spirale si ceva animale marine, pesti si scoici dure si cochilii cu miros de sare.Daca se poate vorbi despre exotismul romanaesc, aici se poate vorbi, la malul marii de la capatul tarii acesteia sarace. Si da, pot sa spun ca am fost niste persoane extravagante, care ne-am mutat la mare, de dragul marii si cu gandul la un castig in plus.Dar banii nu se mai leaga in ziua de azi cu marea de la noi din tara, ci poate doar cu comorile ascunse de mii de ani, in adancul Marii Negre.

The story, goes on! si feelingul meu este ca va dura multi ani de acum incolo!

will be continued…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s