O cafea si un nod in gat


Viata mea s- a impartit intre scoli superioare incepute pe la 19 ani si „terminate” pe la 28.In lumea de azi,daca nu ai bani esti un rebut,nu reusesti sa termini o scoala fie ea si cu bani.Daca ar fi sa pun cap la cap, anii de scoala pe care i-am facut dupa liceu  ar iesi vre-o 6 ani, adica o facultate de medicina! Cu precizarea ca las posteritatii toate cunostintele mele din biografia mea, care in ziua de azi sunt egale cu nimic deoarece nu s-au finalizat intr-o diploma.Nostalgia continuitatii le apartine numai oamenilor rezolvati financiar sau buni de munca 24 din 24!Da bine, ca daca stai sa te gandesti, nici Eminescu nu a finalizat studiile si uite ce succes a avut! Sadoveanu nu a avut studii superioare, dar a avut o creativitate iesita din comun,din care s-au ivit la lumina zilei atatea romane de succes! Si totusi exista o portita si o cale de scapare intotdeauna! Dar sa fim seriosi, cine se mai gandeste in ziua de azi la posteritate? Doar la bani si la  jobul ala de vis, ma mai gandesc si eu, de imi vine  sa ma duc in capitala Romaniei si sa ma apuc de jobul ala corporatist! dar vorba romanului:nu se potriveste planul de acasa, cu planul de la piata! Trecand prin diverse situatii de viata, de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca cel mai bine este sa traiesti viata la maxim , cu ce iti ofera ea: mai o plimbare pe la Roma, mai una pe la Venetia sau Milano, mai o plimbare prin Ungaria, sau Bruxelles si cu siguranta te vei simti  ceva mai implinit, decat sa stai intr-o unitate corporatista si sa produci timp de munca, pentru  buisnisul multinational,care mai ales, are loc in echipa-ca de unul singur, chiar nu mai esti valabil  in ziua de azi!- nu ca as fi impotriva muncii,chiar imi place munca bine organizata,dar nu sunt adepta muncii de 12 ore,in care esti sclavul si  seful e dumnezeul tau!In care esti novicele in ashramul budist si esti initiat in viata comunista,in care se lucreaza in echipa:adica eu spun una , tu spui alta,invatam unul de la altul si uite asa, se naste ideea comunista si iti aduci contributia la maretia si cresterea multinationalei!

Privind viata, printre sorbiturile de cafea ,mai cu dulceata mai cu un nod in gat,imi dau seama ca am  ajuns la o varsta respectabila de 35 de ani si nu am un drum bine definit, precum  al celora   carora nepotismele si mamica si taticul le-a aranjat un post caldut,cu spaga si cu relatii, in care esti tratat foarte bine si stii ca invatand la locul de munca ,nu vei fi dat afara de acolo, deoarece postul este cumparat, vandut, licitat si adjudecat! Dar viata linistita si cu un post caldut nu este pentru oricine,ci pentru  favorizatii sortii, restul suntem prostimea, care traieste de pe o zi pe alta sau de pe un salariu mizer, pe altul. Spaga in ziua de azi e atat de comuna , incat nu mai functioneaza nimic fara ea si ma intreb,cat o sa mai functioneze asa lucrurile in toate mediile  societatii din Romania.

Suntem intr-un mare rahat si ce e mai rau ca lucrurile nu pot lua o intorsatura  verticala peste noapte! Daca ai avut norocul sa dai spaga la un post de munca in care te afli si acum  esti un norocos! altfel,te lupti cu morile de vant si cu viata de fiecare zi, nemaisperand la  cine stie ce realizari marete, pe care  nu le poti implini fara acei arginti multi ,care se platesc  ca” dare”la spagari.

Eu azi, vad viata in Romania intr-o culoare incerta si viata mea de aici, din Italia o vad intr-o culoare albastrie, plina de imprevizibil intotdeauna, cu surprize facute de maria sa Destinul, care le aranjeaza si le aseaza pe toate,intr-un puzzle colorat pe care viata il joaca in fiecare zi. Printre sorbiturile de cafea dulce amaruie, asa cum e si viata mea, mai traiesc o stare de spirit a  bucuriei sau a eului superior si ma intreb :incotro urmatoarea destinatie? Probabil ca va fi mai incitanta si mai plina de suspans ca data trecuta!Cel putin, meseria de  debutant  si de aspirant la posturile caldicele mi se potriveste foarte bine! Turismul nu va disparea niciodata  de pe harta personala si destinatiile sunt multe si pline de imprevizibil!Printre sorbiturile de cafea, imi traiesc viata dulce- amar si imi refac omusorul  dupa nodurile in gat  si dupa o alta sorbitura de cafea, imi mai trag sufletul si  astept cu nerabdare  sa vad ce imi mai rezerva in continuare, destinul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s