Lumina si intunericul din noi


Stand si gandindu-ma ieri la nemurirea sufletului, mi-a venit in minte o cugetare filosofico- teologica, pe care sperand sa nu va plictisesc prea tare, v-o impartasesc si voua.

Antonimul ” intuneric- lumina”, m-a fascinat dintotdeauna si asa am facut o dizertatie pe tema asta, incercand sa imi explic ce este in interiorul meu si in lume. Cred ca totul in lumea asta se rezuma la intuneric si lumina si mai ales psihologia, spiritualitatea si bolile spirituale, atat de intalnite in zilele noastre, sunt alternanta  dintre intuneric si lumina. Si daca bolile noastre sunt particule in alternanta de intuneric si lumina, sau cu alte cuvinte, bine si rau?

Intunericul este infricosator pentru ca stii ca este cineva in preajma, dar nu stii cine. Astfel, mintea plasmuieste tot felul de hidosenii si se teme de ele. Pe cand lumina este un tot unitar, eu sunt tu si tu esti eu.

Cand sunt in Lumina, Dumnezeul absolut este in mine si este totuna cu mine. Lumina este mai puternica decat intunericul, pentru ca lucrurile nu sunt infioratoare ca in intuneric, atunci cand esti in Lumina. In intuneric, simt ca este cineva langa mine, un personaj, dar prin natura mea intunecata, personajul acesta este rau si hidos si de aceea, mi-e frica. Daca as fi lumina in interior, cum au fost spiritele iluminate de Dumnezeu, as simti intunericul ca un plan secund, care nu m-ar acoperi, caci lumina ar fi prea puternica sa fie acoperita de intuneric.

Astfel, intunericul creeaza monstrii si  se adanceste intr-un intuneric si mai profund, pe cand Lumina aduce lumina si din treapta in treapta urca spre o lumina mai mare, adica spre cunoasterea lui Dumnezeu, Cel care este insasi Lumina si Unul in toate.

Stiind ca fiecare dintre noi detinem o parte din adevar, dupa sloganul ” fiecare om detine adevarul”, pentru ca fiecare dintre noi, suntem importanti, unici si suntem o scanteie din Dumnezeu.

Totusi, cel mai bun sfat dat de religiile din lumea asta, suna cam asa: „Carpe diem!” adica   „Traieste clipa” si nu privi la intunericul din jur. Toti suntem fiinte de lumina si vad multe persoane, care cad in bolile spirituale, ale depresiei si cad in abisul intunericului fara scapare. Dar, parerea mea  este ca intoarcerea la spiritualitate si la meditatii, rugaciuni si diferite ritualuri religioase, ne va ajuta sufletul ranit, sa iasa din abisul durerii si ne va ridica spre lumina! Tot ce ne invata marii maestrii ai lumii, se rezuma la aceste doua cuvinte: Carpe diem! caci totul se intampla in prezentul „acum”. De aceea, trebuie sa fim cat mai prezenti in viata noastra si sa fim  fericiti cu ceea ce avem, acum ,in prezent, clipa de clipa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s