O farama de durere


Sunt multi morti si raniti in tabara noastra. Un molotov, a bagat spaima in noi. Piciorul meu a fost sfaramat de o lance de fier, lunga si taioasa, precum cea care a chinuit trupul unui mucenic din calendarul ortodox. Suntem toti plini de durere ca nu se mai face ziua. E intuneric bezna si luminile din suflet palpaie in opaite de piatra. Ne-am intors la durere si stim cum sa o manipulam si sa ne prefacem ca ea nu exista. O acoperim cu munti de seminte si de floricele si ne tolanim pe divanul rosu, spunindu-ne ca suntem imuni la tot ce este exterior corpului nostru. Dar de fapt nu facem decat sa ne pregatim mutilarea. Mutilarea sufletelor nostre si pe a celor din jur. Tacerea se lasa peste biserica. Am iubit la un moment catolicismul, cum am iubit si ortodoxia. Savuram ca pe o prajitura italiana, Messa lor. Era atat de vie si plina de ordine si de speranta! Dar cand m-am trezit la realitate, am vazut o mare urgie in spate si am ramas la talpa altarului sa imi plang pacatele, cate zile voi mai avea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s