Un arbore genealogic, cu radacinile in cer

Ma trag dintr-un neam de vornici. Undeva in vechime, un stramos de al meu a fost vornic la un domnitor si de atunci, i-a ramas numele de Vornicu. Descendenti dintr-un neam nobil, suntem noi, cei noi si culti. Cred ca nu a mai fost o generatie asa culta de Vornicu, de cand mama i-a facut! Arborele meu genealogic, descinde mai departe, de la niste tarani, care au trait la tara, oameni simpli si cu omenie mare. Regulile lor de viata erau pe cat de dure cu copiii lor-in sensul ca ei copiii, munceau de mici la munca campului si se duceau cu vacile si oile pe camp, pe atat de mioritice. Tot neamul Vornicestilor, a trait in zona Iasiului, mai bine zis, in zona  Tibanestilor. Bunicul, un om balan, cu ochi albastri, cu statura demna si cu spatele drept, a avut niste reguli foarte aspre cu cei  8 copiii , ramasi in viata: munca in livada, la vie, la prasit, culesul in mugurii toamnei, care imi amintea de vietuirea de pe vremea razesilor lui Stefan cel Mare, cand femeile si copiii, erau cu totii, fii ai plaiurilor mioritice si isi traiau viata intr-un  ciclu bine definit, de anotimpuri si legi ale naturii si ale universului, intr-o lume pe cat de mica, pe atat de dura.

Mama mea, Silvia, impreuna cu fratii ei, se trezeau la cinci dimineata si plecau  cu vacile la pascut, alte ori cu oile, nestiind, ca undeva intr-un colt de lume, traiau copii ai burghezilor, in desfatari si in activitati normale, pentru viata de copil. De aici pleca militaria, data jos din pod de bunicul, Gheorghe Vornicu, care stia  sa sadeasca livezi intregi si care a lucrat si ca brigadier pe timpul comunismului. La el bautura, pe care o facea, din vie nobila-Nohan, era doar pentru oamenii din sat, ce veneau la badia Ghita, sa bea o tuica tare si sa cumpere o sticla de vin nobil. La badia Ghita, nu exista amiaza, decat pentru mesele zilnice, care erau pline cu toate bunataturile posibile. Caci crestea si vaci de lapte, avea si porci pentru carne, fructele zambeau in livada si multi cumparau merele de aur, din livada din spatele casei. Era un om de isprava si vestit, prin partile locului, badia Ghita. Bunica  Catinca, a fost o femeie de toata isprava, care a nascut 13 copii, dintre care patru i-au murit. Asa era pe atunci. Femeia facea copii si facea toata ziua mancare la pirostrii si se jertfea, ca o sfanta, pentru familie. Pe vremea ei, a fost data si la ziar, ca „mama eroina”. Si  noi dintotdeauna, am crezut ca asa este, ca era o mama eroina! Cand era mama Catinca plecata la prasit si mama mea Silvia avea varsta de sase ani, avea grija de  fratele mai mic, Benone si il legana si asa se cresteau unii pe altii! O sa spuneti ca era un abuz, dar nu era, pentru ca asa erau vremurile si toate isi aveau rostul si timpul lor. Bunicul Ghita, a fost chiabur , caci avea pamant mult si cum cred ca stiti, pe vremea lui Gheorghe  Gheorghiu Dej, chiaburilor, li se luau din recoltele lor, pentru a le da la colectiv. Asa a patit si bunicul, cand au venit comunistii si i-au golit podul din roadele cu care isi crestea copiii.

Asa ca bunicii si  strabunicii nostri, au trait vremuri grele si pline de incercari, iar noua generatie a inflorit, ca o floare de lotus, in mijlocul lumii fiecare cu familiile lor si cu viata lor destoinica, in marile orase ale Romaniei. Unii sunt la Bucuresti , altii la Iasi, altii sunt in strainatate, multumita trudei parintilor, dar si ca o rasplata de la Dumnezeu, pentru sacrificiile celor din urma si ca rasplata pentru viata stramosilor, plina de neajunsuri.

Sunt sigura, ca de acolo de unde sunt ei, ne privesc cu multumire si de multe ori mijlocesc pentru noi sa ne fie bine , noua nepotilor.  Alte ori plang cand ne vad ca gresim. Pana la urma suntem ca un arbore, cu multe ramuri, care  a pornit dintr-un sat domnesc si care acum, are radacinile infipte in ceruri, langa Tatal ceresc si Maica Sa, Preacurata. Si ei, stramosii nostri, ne mai trimit si niste ganduri, acelea ca daca au gresit si noi le tragem pacatele , sa-i iertam, caci au fost oameni cu neputinte si cu nevoi, mari si grele. Si sa nu-i uitam nicicand, caci si ei au fost ca si noi, tineri si vietuitori pe acest pamant.

Anunțuri

2 gânduri despre „Un arbore genealogic, cu radacinile in cer

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s