Ritualul ceaiului


Pe mama au preocupat-o de cand ma stiu, ceaiurile tamaduitoare. Asa ca bucataria noastra, este plina de diverse ceaiuri, culese in anumite perioade ale anului: primavara, cand mijesc plantutele de sub zapada, la Sanziene, cand se culeg plantele de leac, de pe dealurile din jurul casei noastre si se slobozesc ingerii din ceruri. Din punctul asta de vedere, mama a avut mereu alaturi, un inger al leacurilor, care a inteleptit-o sa ii invete si pe altii, anume ce ceaiuri sa bea, pentru bolile si durerile fiecaruia. De la ea stiu, ca ceaiul de coada calului, este pentru bai de sezut, si raceli ale femeilor. Ceaiul de sunatoare, este pentru depresie si ceaiul de galbenele, este pentru dureri ale stomacului, etc. In gradina ei cu flori, se afla plante, care mai de care, pe care ea le culege an de an si apoi, le usuca si apoi le depoziteaza in ungherele bucatariei, umpland casa de arome de buruieni lecuitoare. Mama, stiind ca sunt pasionata de ceai si scris, mi-a lasat intotdeauna spatiu de miscare  si de relaxare, caci cea mai buna metoda de relaxare a mea, este scrisul pe blogul meu. Intotdeauna am spus ca mama are ceaiurile si eu am talentul scrisului! O mana de buruieni si o mana de cuvinte, este tot ce ne poate face fericite pe noi amandoua! Ritualul scrisului meu, se impleteste adesea, cu ritualul ceaiului. Eu, o femeie moderna, mai sar gradul din curte si imi procur ceaiuri  si de pe net si anume de pe situl Camera din fata. Chiar acum, ma aflu in fata, cu o cana respectabila din ceaiul Ayuvital, un ceai ayurvedic, in care combinatia de ierburi si condimentele alese din intreaga lume, te fac sa te eliberezi de energiile negative si  iti tonifica echilibrul organismului, imbinand intr-o infuzie, cele trei principii: bilologice, dinamice si spirituale ale vietii. Ayurveda m-a fascinat dintotdeauna si m-am lasat dusa de exotismul acestei stiinte, pana in punctul in care am aplicat unele din regulile ei,  in propria mea viata!

Acum ma aflu in fata leptopului, sorbind din  ceaiul  ayurvedic si printre sorbituri, facand exercitii de respiratie, ceea ce putini dintre noi, mai fac in ziua de azi! Pe mine pur si simplu, m-a inspirat acest ceai! Intre zgomotul forfotei de afara si linistea din oaza mea de reculegere, se afla ceaiul meu ayurvedic! Fiinta mea  a coborat in paganatatea ceaiului si am sorbit din aroma lui, inchipuindu-mi verzi si uscate: ca ceaiul meu provine din muntii din indepartata Indie si ca a fost cules de niscaiva calugari budisti, la ora si in ziua, numai de ei stiute, pentru ca sa fie cel mai reusit ceai, cel mai de leac si cel mai aromat, din cate au existat vre-o data pe pamant! Inspirand si expirand, imi dau seama ca savurez un drog mai bun ca marihuana si cafeaua! Ma simt drogata de elixirul ceaiului si intr-o revelatie de  secunda, simt ca asta este ceea ce poetii si marii corifei ai scrisului, au avut din plin: revelatia. Clipele invaluite in aburii ceaiului, prind valoare din nimicurile marunte ale vietii si nimicurile astea, ah , cat sunt de dulci! Si cum spunea italianul, este o arta sa  lenevesti, este o arta sa stii sa nu faci nimic!-Il dolce di fare niente!

Pe fundal, o voce divina, repeta meditatia pentru ingeri, pe care am ascultat-o si ieri: „si acum repetati dupa mine: OHM, OHM, OHM! Punctul cheie a fost atins: linistea si acceptarea s-au coborat in sufletul vostru! Sunteti impacat si conectat cu toate fiintele superioare!” Ultima picatura de ceai, s-a scurs pe gatlejul meu impacat si ceaiul ca un  drog misterios, si-a facut efectul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s