Cand aripa cuvintelor divine, te atinge

Cu timpanul stang, am inteles sensul ecoului, venit de undeva de departe. Cu cuvintele astea, puteai sa construiesti imperii, carora, altcineva sa le dea foc. Cuvintele astea de panza curata, invelite in intamplari ale patriarhului Avraam si scrise de Dumnezeu pe o piatra, nu au fost la intamplare. Cuvintele astea s-au circumcis in tine si in mine, asa cum isi fac evreii circumcizia, semnul legaturii lor dintre ei si Iahve. ( Evreii isi ingroapa preputul undeva in gradina, dupa ce se mutileaza.) Dar cuvintele astea, te fac pe tine si pe mine, sa ne imbatam, precum vinul induiosator imbata un regiment de oameni. Cuvintele astea sunt fara de pret, pentru ca numesc rasaritul si apusul si ce este dincolo de ele. Pana sa ajung la cuvintele invelite in giulgiu si in sange, am strabatut Marea Rosie, cu Moise si cu Israel. Am strabatut Egiptul, cu plagile lui. Apoi, am trait intelepciunea Ecleziastului:” Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune!”.

Dar cuvintele astea sunt porti catre iad sau rai. Porti catre mine si tine, porti poleite cu suflete arse de dragoste, ce au trait odinioara, pe pamant. Multi dintre cei din cartea asta, au gresit si au fost pedepsiti. Multi au fost iluminati si multi si-au inghitit amarul  in cugete neprihanite. Dar cuvintele astea, ne nasc pe mine si pe tine! nasc de saptezeci de ori cate sapte si fac din ciung, din bubos si din lepros, o arma a divinitatii. Fac din ei un atu, un simbol, o sabie cu doua taisuri si canale ale divinitatii.

Cartea asta este plina de cuvinte, ce ne depasesc pe mine si pe tine, dar aceste cuvinte ne umplu, ne scriu vietile, ne ard pacatele si fricile. Nu-ti fie frica sa le spui, caci sa stii ca ele te nasc in voluptate si in minune. Te nasc si se nasc din tine si din mine.

Scrisoarea asta, a lui Dumnezeu, este citita din mine si din tine! Daca ma intrebi, tu esti un mic dumnezeu, un semizeu, o arca construita de Noe, inainte de a veni Potopul. In tine se regaseste si Iov, plin de bubele si de mortii lui. In mine si in tine, arde templul Ierusalimului, Zidul Plangerii si toata istoria Israelului. In mine si in tine, ard apostolii cu focul dragostei! Dar nu ma judeca ca ti-am spus toate astea. Sunt doar un canal, o pasare ce zboara catre lumina si care se oglindeste in apa din adancuri.  Si in apa asta, te poti oglindi, tu.

Totul este efemer, dar cuvintele astea nu sunt. In apa limpede, se vede doar imaginea ta! In vazduhul transparent, se aude un cor de ingeri si tot ce ramane in urma ta,  sunt bataile inimii tale si ingerul ce te vegheaza,,,si cuvintele alea.sfinte..

Nu esti singur!- vei auzi un ecou in constiinta ta-… in mijlocul pustiului, raman cuvintele si bataia aripii de inger…” Si am vazut alt inger puternic, pogorandu-se din cer, invaluit intr-un nor si pe capul lui era curcubeul, iar fata lui stralucea ca soarele si picioarele lui erau ca niste stalpi de foc,

Si in mana avea o carte mica, deschisa. Si a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant”… „Apocalipsa ”  sfantului Ioan Teologul.

„Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s