Toamna, capitolul 2

E prea toamna sa nu va scriu. E prea toamna sa nu o ard cu pesmeti si cu iubiri din carti. E prea toamna la mine in suflet, sa nu ard de dor de duca. Sa imi iau geamantanul si sa plec in lume, unde sa ne intalnim intr-o tara ploioasa, cu mori de vant si  cafenele mari.

Unde pictorii scriu cu penelul pe ziduri si toti stiu ca a murit partidul. E prea toamna in casa mea. Este un vis sa ma trezesc din nou si sa ascult cum cade ploaia in manunchiuri. Desi nu sunt in Japonia, florile de hibiscus, infloresc si toamna. Stiu ca undeva, acum sunt copaci mari, cu flori inflorite. Si acolo cineva e fericit. Eu nu am mai riscat de mult sa fiu fericita. Pur si simplu , sunt. Nu ma mai misca viata, ci o misc eu pe ea.  Am ajuns la stadiul de  a fi colaboratoare cu viata. Colaborez la capitolul inima si cardiopatie. Acolo pansez suflete ranite si le fac electrocardiograma sufletului. Pulsul il numara, natura. Eu doar pansez! si,oo! ce bine o fac!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s