Florile raului si ale binelui

poze-pictate-808

 

M-am uitat in cer si m-am prins de o coasta de-a lui Dumnezeu, rupta dintr-o craca de copac. De acolo, am cazut in fantana nemuririi.

Susul era jos si josul era sus.

Spatiul meu era adancimea si spatiul lui Dumnezeu era inaltimea. Nu stiam daca sunt inauntru sau in afara, in inaltime sau in prapastie.  Timpul se comprimase si madularele devenisera niste  lungi liane , ce aveau cordoane energetice, prinse cu lumina. De fapt, mi-e greu sa exprim in cuvinte- era doar o stare de iubire.

Sistemul solar era un vid , in care calatoream nestingherita. Mi se dadea voie. Primisem viza de calatorie in Calea Lactee si mai departe, pana in Cerul al Saptelea, acolo unde a fost Sf, Apostol Pavel. Acolo cantau ingerii si zburau suflete calde, prinse de viata si de iubire. Din ele se desprindeau sentimente de caldura si de afectiune. Am mai mers putin si am dat de un gard. Gardul era batut cu milioane de garoafe, colorate. Nu mai vazusem niciodata atatea culori la un loc, care sa-mi dea o stare „de acasa” si de fericire. Se vedea pana in zare  si de acolo incepea o alta lume. Singura voce care tacea  si in acelasi timp vorbea in soapta , era a ingerului meu pazitor. Mi-am dat seama  ca pericolul trecuse. Frica terestra, disparuse- eram dincolo. Intr-un camp nesfarsit.

De dincolo, din camera alaturata, se auzea foiala. Era pisicul meu, Faust care isi facea amiaza. M-am trezit  si m-am dus direct la fereastra. Lumina de afara era stridenta intr-un mod  ciudat. Totul in lumea asta era ciudat. Dupa o astfel de calatorie, realitatea de aici era difuza, ca un ecou intr-un butoi. In afara de asta, era plina de valuri de unde magnetice  perturbatoare si sinistre.  Nu stiam daca ma simt bine sau nu. Simteam ca nu- mi pot controla mintea si asta imi dadea cu adevarat , batai de cap. Eu eram un cosmar si in mine era un iad. Ah, m-am intors! mai bine ramaneam acolo! Starile de neliniste, alternau cu ganduri ciudate si ireale si cu senzatii olfactive false. Nu faceam decat sa lupt pentru luciditatea mea. Nu faceam decat sa incerc sa-mi scot la suprafata mintea care era cohlita intr-o apa scarboasa, care imi ajungea pana la creier. Sau poate o fi vre-un parazit care imi populeaza creierul si nu ma lasa sa gandesc logic? Nimic nu m-ar fi putut linisti.

Pe langa asta, tremuram de frica. Frica de tot ce ma inconjura.Luptam cu toate sfortarile mele sa raman in realitate. Clipele erau de groaza si eu eram scelerata in doua fiinte: jumatate mintea cu monstri horror, care duceau o batalie de groaza cu mine, si jumatate inima care batea , dar nu mai putea sa isi dea cu parerea. Eram intr-un fel de moarte clinica, numai ca mult mai perfida.Eram in IAD si demonii jucau pacanele pe terenul meu!

Cerul se intuneca si deodata isi facu loc ploaia, cu stropi reci si ireali.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s