Sub cerul Micului Paris

 

Decembrie 2016. Mai este putin din anul asta.  Privesc reclamele luminoase de pe peretii magazinelor si simt cum mi se infiripa visele si mai rau, visele devin realitate. Luminitele si decorurile din vitrine, imi dau un feeling de deja vu. Cred ca le-am mai vazut in filmele americane, ca la noi, in filmele romanesti, nu prea apar! apare cel mult, ceva anost si nedefinit, care ia numele de arta. Sa fie Bucurestiul anost? ma intreb. Zau, ca nu e nici Sua, nici Micul Paris, desi mi-ar fi placut sa fie. Sa fie totul atat de anost si de sters, precum se vrea sa se creada despre tara asta? Totul atat de anormal? Traim, sau vietuim? ca stiti cum e vorba aia,”mananc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa mananc!”- deci traim, sau ne lasam traiti de altii? ca de murit nu e greu si este  si apocaliptic. Totusi faceti dragoste, nu razboi! Oamenii de sub cerul Bucurestiului, se iubesc cum se iubesc si oamenii de sub cerul Parisului. Atata timp cat oamenii se iubesc, viata merge mai departe, la rece spus. O traversam mai usor si facem poduri de dragoste, din destine unite, de ce nu, sub cerul Parisului!  sau de ce nu, sub cerul Micului Paris?

Uneori, I have a feeling ca in Romanica totul este cu curu-n sus! Pai pana si oamenii s-au pozitionat cu curu-n sus si capul in jos. Probabil s-au gandit la o pozitie Yoghina, care sa-i ajute sa gaseasca solutii la saracie si la mizerie! Pozitia yoghinului, care a migrat din India in Romania si care stie sa dea umor oricarei situatii, sau sa faca bascalie, la un nivel ceva mai scazut de demnitate. Romanul stie sa fie carcotas , dar e si poet! Nu as vrea sa ma pun in schimb, in pielea cersetorului de langa vitrinele luminoase din Bucuresti, care nu face altceva decat sa adanceasca prapastia intre paturile sociale, intr-un mod dur si  de multe ori halucinant. Pe de o parte, unii se plimba in niste tractoare cat o casa si la polul opus, sunt oamenii care traiesc de pe o luna pe alta si isi fac economii la pensie, pentru a plati caldura. Pe de alta parte, sunt copiii saraci, din familii nevoiase, care  se situiaza undeva in epoca lui Balzac, desprinsi din tabloul ala apocaliptic- murdari, zdrentarosi si cu acoperisul cazand pe ei. Tot ce avem noi, este un dar,  insa viata poate fi atat de nedreapta uneori! Citeam pe Facebook postari in care zicea ca pentru unii sa fii fericit insemna cont in bani, insa pentru altii poate insemna o paine daruita, intr-o zi in care un copil face foamea.

Daca intr-o zi mi s-ar cere sa imi aleg soarta, as alege (fara sa ma gandesc de doua ori) sa vindec oameni! As avea timpul plin si m-as ocupa cu viata!  Apoi, in alta viata, daca m-as reincarna, mi- as dori sa fiu preot, sa vindec sufletele zbuciumate! As avea timpul plin si m-as ocupa cu viata!

Apoi, in alta viata, as alege sa fiu scriitoare! As vindeca gandurile  si as imbogati sufletele! As avea timpul plin si m-as ocupa cu viata!

Acum, in viata asta, ma autoironizez si nu ma iau prea in serios. Am timp sa ma ocup  si de ceilalti. E un inceput, nu?  Ma ascult uneori  si nu stiu de unde imi vin toate ideile astea nastrusnice- cred ca de la planeta Neptun, care are ceva ascendent la mine in harta! Oricum, nu este de fapt nici o fictiune! chiar m-am nascut in Romania si chiar vreau sa ii indemn pe ceilalti sa isi ajute aproapele.  Si uneori ma intreb: ce poti sa faci mai mult, daca te-ai nascut in Romania si nu esti nici geniu, dar nici aristocrat? Cred ca poti sa ii ajuti pe ceilalti si poate intr-o alta viata, ai mai mult noroc, sa te nasti la timpul potrivit si in locul potrivit!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s