Dorinta din Ajun

images-13

Cu accesoriul alb, cel mai potrivit (zambetul), cu o caciula extra size si cu manusi  pufoase si calduroase, astepta cu infrigurare primii fulgi de  zapada.  Ea se distrugea putin cate putin, in rotocoalele de fum si grabita  sa-si dea cu parfum, pe scarile din apropierea casei. Apoi, musca din nuga alba ca si iarna si se inchina la Mos Nicolae, cel mai excentric dintre sfinti. Ea era toata un zambet, cu un accesoriu fidel si mereu proaspat. Sirul de margaritare albe, straluceau ca niste fulgi mari de nea, sub buzele rosii, inghetate de iarna.  O durea in piept, dar isi promitea sa nu bage in seama orice durere si orice lacrima. Daca ar fi fost cineva bun pe lumea asta, ea ar fi fost cea buna, plina de dulci ganduri de bine si despre cum se fac frumosi oamenii. Ea devenise un ciob de iarna, inghetata si colorata, cu mainile ascunse in manusile calduroase, dar totusi fata ii inghetase. E bine! exclama sufletul prins cu iarna. Mai este putin si o sa ninga! Visul unei femei, intr-o noapte de iarna este despre sirul de zapezi de pe muntii sotanci, acolo unde zapada nu stie de masuri. Cu pas grabit, ea se apropie de targul de Craciun. Sute de suveniruri si globulete, straluceau sub licaririle de fericire din privirea ei calda, ca a unei caprioare mirata de minune. Ce sa-i iau lui George? parul ei bucalat se prelingea sub forma unei coroane matasoase si plina de parfum de sampon bun, cu miros de levantica. As incepe cu turta dulce! o casuta de turta dulce statea imbrobodita in celofan si astepta sa isi gaseasca menirea. Ce bine o sa arate turta asta dulce, in manutele lui George! nimic scump sau  simbolic nu era mai potrivit decat casuta din turta dulce, pe care erau ciopliti in glazura, niste braduti verzi. O lua, plati vanzatoarei si porni cu pasi masurati spre Podul Dorintelor. Acolo, un cersetor, inghetase sub iarna nefericita pentru el si statea cu mana intinsa ca sa primeasca un banut. Ea ii dadu banutul si se uita la el cu acea privire mirata, cum ca nu intelege stupiditatea vietii. Era o debutanta in ale vietii, prinsa cu Ajunul Craciunului! si daca s-ar schimba lumea? si daca Craciunul ar fi tot timpul si cersetorul acela ar fi insusi Mos Craciun? isi sterse cu o mana gandurile de pe fruntea alba si se grabi sa ajunga pe pod. Podul Dorintelor era destinatia ei. Cum ajunse, isi puse lacatelul  imprejurul unei toarte a podului si inchise ochii: Imi doresc… restul dorintei, nu se mai auzi. Din cerul inghetat, incepu sa ninga cu fulgi , care or fi fost facuti din vata  pufoasa. Inchise lacatelul, care facu un ‘clamp!’ si porni in josul podului. Dorinta fusese rostita si ea era fericita! din  gandurile mici  zburau fulgii matasosi sau din cerul rece ca clestarul? stia doar ca gandul ei este tare ca granitul si ca Podul Dorintelor ii primise lacatelul  scump ca si dorinta, intr-o noapte de Ajun.

download-2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s