M-a fascinat cartea „Lolita”

Ieri am mers la libraria „Carturesti” si dupa ce m-am plimbat indelung printre rafturile cu carti, (unde ma simt eu cel mai bine  si locul care imi arata ca mai am de trait o mie de vieti de aici inainte, cu o mie de carti de citit), m-am oprit asupra unei carti pe care o urmaresc sa o cumpar de mult timp. Asa cum un vanator are nevoie de prada pentru a se hrani si eu am impuscat cartea asta si mi-am facut cadou in prag de Craciun, o minunata hrana pentru suflet. Cartea este devastatoare, unica, socanta  si intrupeaza trairile de amor, ale lui Humbert viza-vi de o fetita de 12 ani. M-a socat si pe mine  nu atat stilul, cat tematica, care este de un curaj ademenitor, as spune, o cireasa de pe tortul lui Nabokov. Cartea se numeste „Lolita” si este scrisa de Vladimir Nabokov.

„Romanul lui Nabokov este o carte cult și reușește să-și păstreze atracția fructului interzis, ce trebuie consumat de orice cititor la o anumită maturitate literară și stilistică.

Din cauza subiectului său extrem de șocant pentru societatea anilor ’50 – pasiunea unui bărbat matur pentru o fetiță de doispre­zece ani –, romanul a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța.

 Totuși, Lolita este, înainte de toate, un roman de dragoste, o carte al cărei erotism se datorează și posibilităților expresive ale lui Nabokov. Povestea iubirii obsesive a lui Humbert pentru nimfeta Dolores a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, carte-cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.”
Da, este o carte cult, ceva de genul „Maitreiy” a lui Eliade. O iubire mistuitoare se intampla in carte, traita cu fiori si orgasm de catre personajul principal. Cred si eu ca a fost o carte interzisa prin secolul 19! O acuratete a sentimentelor si niste trairi directe, pe un fir narativ, care nu duc in alta parte, decat la imaginatia cititorului, care este zgandarita si in acelasi timp cultivata, de catre actiunea palpitanta. O carte esalon pentru literatura universala, care la timpul ei, a fost respinsa si suduita cred.
Un barbat de douzeci si ceva iubeste o fiinta de 12 ani. Este scandalos nu? dar daca stam sa ne gandim, lucrurile astea se intampla, asa cum se intampla sa fie si cocote  pe lumea asta, femei usoare, decazute, dar care in lumea lor mica isi mesteresc viata cu priceperea pe care numai ele o stiu. Ce este mai bun pe lumea asta? un doctor care este pus sa salveze vieti, dar care le omoara; un cercetator care are misiunea de a descoperi leacul pentru cancer, dar care inventeaza diferite substante care omoara populatia? sau o femie de moravuri usoare, care traieste o viata searbada in infecta meserie de prostituata, dar care atunci cand ajunge in micul ei univers, cu acei bani isi hraneste copilasul, care este unica ei speranta? din nefericire, copiii cer de mancare si o femeie care nu stie sa faca nimic, isi da la schimb trupul pentru a-si creste vlastarul. Asa ca ce este mai nobil? oameni de stiinta care omoara alti oameni, dar sunt respectati, sau o prostituata care isi creste copilul? Si aici inchei paranteza, ca nu m-am putut abtine, dar lucrurile sunt cu dus si intors, lucrurile sunt de multe ori  in multe nuante, pe care noi, in microuniversul nostru, le judecam in alb si negru.
Poate de asta a fost scandaloasa cartea ” Lolita” la aparitia ei, pentru ca povestea despre tinere care la varsta pubertatii traiau fiorii primi ai iubirii. Unde ne incadram ca societate, stiind ca in unele triburi fetitele sunt casatorite de la 12 ani? Stiind ca in istoria antica fetele erau bune de dragoste la 14 ani si asta inca se mai intampla si in zilele noastre in unele culturi? Unde este pragul de incepere a vietii sexuale in societate? ei, asta deja este o chestie personala a fiecarei fete si baiat cred eu. Hai sa fim seriosi: statisticile sunt doar niste statistici! dragostea este oarba si societatea nu tine de cald! copiii cresc si devin adolescenti si apoi fac alti oameni, la randul lor.
lolita-077
 Nabokov este un maestru al scrisului si mi-a placut multimea de observatii mici si nesemnificative, care intr-un fel mi-au deschis ochii asupra unui mod de viata in care putem  trai lucruri mici, care devin mari, asa cum Alice in Tara Minunilor, descoperea ca uriasii devin mici, prin potiunea magica pe care o beau. Asa eu m-am trezit in cartea asta, ca Alice, care a descoperit lucruri noi, ascunse in subconstient, dar evidente pentru un scriitor de geniu. Lucrurile mici au devenit mari,  si nu am putut sa nu admir obiectivitatea care lasa cititorul sa traga concluziile in libertate, fara sa ii influenteze parerea. Cartea este buna, deconectanta si pentru mine a fost ca o cascada cu apa gheata, care mi-a cazut direct pe crestet si  pe care o simt si acum, in al noualea ceas!
O sa va tin la curent cu urmatoarele  carti pe care o sa le  citesc si pe care o sa vi le povestesc  tot aici!!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s