Orgoliu si certitudini

Am avut o discutie yoghina pe care o visam de mult. Atunci cand am ajuns la acea conferinta si o fatuca, o metresa a stilului”yoga”, imi vorbea de zor despre acest mod de viata, nestiind ca eu am fost rapita iremediabil de alt sport. Oare nu stia fatuca asta,( in jurul careia roiau surprinzator pentru tineretea pe care o afisa, doi copii- (ai ei)), ca eram circumspecta?

Ma simteam in forma  si banuiam ca sunt niste lucruri individuale si complexe, care aveau darul de a revolutiona toata  gandirea si forma asezata a unei vieti de om. Multe subtilitati, multe idei luate cu polonicul dintr-o oala mare de licoare venusiana. Pe ici pe colo, mai erau si reprezentanti martieni, care erau, (vorba nu stiu carui personaj controversat al ezoterismului) veniti dintr-o specie de reptilieni, amfibieni sau organisme pluricelulare. Important era ca totul  era o celula de spiritualitate si totul era conceput ca sa modifice  genele masturbate de prea mult stress si de prea multa ignoranta. Fatuca  avea o dexteritate deosebita in a vorbi despre Yoga. Avea niste luminite  ce clipeau a fericire, in ochi si  de aici am tras concluzia ca era foarte pasionata in ceea ce facea. Am trait cateva momente de relaxare maxima, ca atunci cand stii ca esti in momentul potrivit, la locul potrivit. Din discutie mi-am dat seama ca nu era nici un pericol pentru sistemul meu de convingeri ( mai mult spirituale decat dogmatice) si ca incetul cu incetul discutia prindea cheag si devenise totul cat se poate de rezonabil si de placut. Aha: o mare yoghina din India, inventase aceasta ‘religie’ spirituala, de a lucra cu sinele interior si cu chakrele. Totul devenise dintr-o data clar: era vorba de chakre. Eu care aveam habar despre ele stiam ca nu ma poate forta nimeni sa  fac ceva ce nu vroiam. Scuturile de protectie  au cazut unul cate e unul si ma miram cat de simplu suna totul: despre asta e vorba!- spuse fatuca- intalnirea cu Sinele superior inauntrul fiintei mele. Ma trezii ca eram ‘eu’ si ca eram de acolo! Mai departe am plecat cu un stare de buna dispozitie si  cu senzatia ca mi se lipise o bucata din suflet sau din creier.

La o alta conferinta spirituala, am facut initiere in Reiki- genial si  gingas in acelasi timp! mainile erau doua instrumente de vindecare care transmiteau caldura si energie. Paralel cu asta, am constatat din nou, ca aveam o marja subtila de bine amestecata cu orgoliu satisfacut. Ma balaceam in oceanul de spiritualitate, fara sa mi se ceara favoruri  de orice tip sau plati care puteau sa unga aceste motoare de cunoastere. Asta era: eram omul potrivit, la locul potrivit. M-am mai plimbat putin prin salile reci si am gasit raspunsuri atat de subtile, incat imi vedeam retina spiritual si energetic( asta este tot ceea ce imi pot imagina eu de la nivelul meu-o vizualizare a  luminii in nuantele nestiute de ochiul omenesc!).

Oricum ar fi, vreau sa repet experienta. Pentru o femeie  tanara stiu ca nu este sanatoasa aceasta uitare totala de sine in fata atator tehnici binecuvantate, dar cred ca asta este pacatul meu suprem. Daca este ca o femeie sa aiba pacate, asta este sigur unul greu de dus atunci cand te trezesti din visare, desi nu te-ai mai  trezi! Printre alte pacate, asta este unul teribil! Si atunci trebuie sa imi repet in gand: esti femeie, ai un corp pe care vrei nu vrei, trebuie sa-l  folosesti , sa-l ingrijesti si sa-l iubesti. Ca ‘rabda suflete si taci’, am intalnit de multe ori in viata mea, dar cel mai greu este  sa te ierti pe tine si sa te iubesti. Atunci cand mintea iti joaca feste si iti repeta’ daca’ si cu ‘parca’ si cand ai indoieli sfasietoare. Cum degetele iubesc clapele pianului si cum lumina la echinoctiul de iarna, straluceste di-nauntrul lumii, nu din afara ei. Atunci iubirea este tot raspunsul si e pacat sa nu o iei in seama. Alt viciu, alta iertare. Alt om, alta iertare , dar si umplere cu bine.  Si cine a spus ca a manca nu e o religie? si cati stim sa mancam iubire? cati stim sa mancam iertare? sau cine a spus ca nu e bine a iubi? tot ce stiam si stiu este ca sunt ca un burete care absoarbe tot: fiinte,viata, iubire si imaginatie si iar iubire. Stiu sa visez cu ochii deschisi pentru ca asta am stiut dintotdeauna sa fac. Sa fiu visatoare . Si apoi cand iti pierzi inocenta din suflet, cade cate o petala pe ici pe colo. Ingerul de lumina iti trimite o pana in calea ta. Probabil ca i-a scapat din aripi, in timp ce statea langa tine si s-a bucurat cand ti-ai luat sufletul in palmele goale si te-ai iubit. Te-ai iertat. Ti-ai iertat placerile si toate emotiile care stii ca nu trebuie sa cantareasca mai mult decat candoarea divina. Da, te-ai iertat pentru ceea ce esti  si ai  uitat. Prin slabiciune si curaj  ai stiut ca trebuie sa uiti. Ai simtit iertarea ca un spasm care ti-a strabatut sufletul si corpul. Fara sa mai stii de toate si de toti. Doar tu si aripa de inger, care te invelea in uitare. Simplu si cu pace.

Prin lumina difuza a realitatii, totul pare atat de brusc, dar intamplarile pe care le traim si oamenii pe care ii intalnim, ne fac sa traim viata cu ardoare  si in alta lumina. Ceea ce ma face sa ii multumesc cerului ca acesti oameni exista!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s