Primavara cu iz de ispasire

Martie si martisor. Ne legam snururi de alb si rosu, ce ne aduc primavara in suflet. E primavara, anotimpul in care fluieri, desi cizmele ti se afunda in noroi. Babele in frunte cu Baba Dochia, isi scutura cojoacele cu ploi, soare si triluri de pasarele. Chiar printre copaci, cantau ieri dimineata niste bazdaganii de pasarele, foarte vesele si in alerta ca a sosit primavara. Martisorul vesteste inca o renastere si un an prosper. In suflet incoltesc ghioceii si toporasii. Gandul imi zboara  la renasterea spirituala din luna asta. Martisorul este un obicei pe care il gasim doar in zona Balcanilor: in Romania, Iugoslavia si Bulgaria. Ce-i al nostru, e pus deoparte!

Ieri,  la statia de metrou, am trecut pe langa o fata care cersea. Ce mi s-a parut aberant este ca statea  in genunchi, cu o poza cu  fiica ei bolnava. Stand de vorba cu ea, mi-a spus ca este venita de putine zile in Bucuresti si eu stupefiata i-am zis – in fata oamenilor,  sa nu stai niciodata in genunchi! In genunchi stai numai in fata lui Dumnezeu! Si ea mi-a povestit ca are o fetita cu picioarele lipite si ca vrea sa stranga bani pentru ea. Doamne, ce nu face o mama pentru copilul ei? face chiar si gesturi disperate , dar totusi mi s-a parut prea de tot! Tu ca femeie ai multe posibilitati sa faci rost de bani pentru trai. Femeile sunt mult mai bine vazute decat barbatii, sau gasesc joburi chiar si la ore, numai sa vrea sa munceasca! Din nou, mi-au trecut prin minte fragmente din carti, in care demnitatea omului este pe primul loc si mai bine mort, decat viu si in genunchi! Totusi, nimic nu e ceea ce pare si un adevar universal nu va fi niciodata adevarul personal. De fapt, nu trebuie sa luam nimic personal din ceea ce se intampla in jurul nostru, dar suntem responsabili pentru gesturile pe care le facem. Gesturile mici, venite din plinatatea inimii, sunt mai pretioase decat gesturile mari, pe care le-am face in alte circumstante-Daca as avea un avion personal, as calatori maine in Hono Lulu! de aia zic, maine si cu daca, sunt pentru  cei care dispera, si in disperarea lor nu mai vad luminita de la capatul tunelului. E,OAMENII ASTIA sunt pe jumatate pierduti!  Daca vrei sa te pierzi cu dinadinsul, te pierzi! doar daca vrei sa te salvezi, este salvare si pentru tine! Nimeni nu iti poate impune nimic, tocmai asta este cel mai greu in viata asta. Esti tu si liberul  arbitru! Poate si asta este un castig al epocii noastre, ca am invatat- cei open minde- sa ne automotivam si sa traim inspirational. Cuvantul, pentru cei care sunt pasionati de scris, este plin de inspiratie si de motivatie. Atunci cand scrii mai prost sau mai bine si stii ca esti citit, fie si de putine persoane, te motiveaza sa fii mai bun. Important este, ca inspiratia si motivatia sa circule. Asta este meritul tehnologiei si al celor open minded!

Cu iz de  self care si de martisor inecat in propriul suc gastro-intestinal, nimic nu este ce pare a fi! Viata latifundiara ar fi mai buna, undeva in Africa, pe o plantatie de canabis, daca ai fi cum am spus, un latifundiar.Daca traiesti din economiile facute in tinerete, se schimba iar datele problemei- esti stapan pe destinul tau! ca stiti si voi: no money, no smile, no love! Dragostea trece prin burta, iar arta se face in saracie. Scriitorului ii sta bine nefericit, iar celui ce nu are si ce are i se va lua! M-am facut inteleasa? Deci posesia o are cel ce si-o doreste, dar in cazul asta, nu poate avea o misiune de om nefericit, adica de creator. Si  asa cum stim fiecare dintre noi, scopul scuza mijloacele, dar dragostea trece prin burta si Zeul posesiilor – si aici nu ma refer la Poseidon!- este zgarcit! Si va mai zic una: sintagma ai carte ai parte, nu stiu cat mai este de valabila in zilele noastre. Dar ce este valabil este asta: ca niciodata nu vor disparea artistii boemi, carturarii- (cei care stiu tot si pentru asta sunt si cautati)  si cersetorii de vise. Candidatii pentru cersetorii de vise, suntem noi. Mai mult sau mai putin ignoranti, batuti de soarta si marginalizati uneori, priviti cu indiferenta, sau alteori platitori de polite si greseli a cine stie caror vieti trecute! e simplu, asa cum nu pare, dar e simplu! Viata privita ca un targ de martisoare, care  de care mai frumoase, ieftine  si scoase la licitatie, fara un pret prea mare. Paradisul: primavara pe pamant! Iadul: starea de om, sau constiinta. Judecatorul: orice are legatura cu omul, este judecator! Dumnezeul omului: se gaseste in interiorul sau. Confirmarea vietii ce va urma: visele, in care vedem toata realitatea ca in oglinda. Totusi, sa nu ne dorim sa fim mai mult decat ce suntem, dar nici mai putin! Ne trebuie ingrediente luate din cer, ca sa ne regasim faptura si vinul cel mai bun, sunt cele cateva picaturi baute  atunci cand ti-e sete. E simplu , atat de simplu, incat chiar respiram si ne este de ajuns. Restul este neimportant!

 

„Adevărul, dragul meu Brutus, nu trebuie căutat în astre! Adevărul trebuie căutat în noi.” 

William Shakespeare

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s