Scrisoare pentru tine

Uneori esti avid de a incerca ceva nou. Ceva care este in tine si care este dincolo de tine.  Alte ori, spiritul tau este prea rebel ca sa stea inchis intr-o colivie de lut. Vrea sa plece acasa, in locul de unde a venit si de aia simte un dor nedefinit.  [Poate stie asta, pentru ca a mai fost acolo si stie ca acolo, era o stare in care era acasa).  Daca ar fi asa, ce are el aici, este de imprumut. Trupul si spiritul. Poate spiritul tau, nu este decat un copil razgaiat care a venit intr-o vacanta penibila, cu rucsacul plin de pietre adunate de nici unde nu te gandesti. A venit intr-o vacanta, terorizat de trecerea dintre lumi, si a ramas pentru o vreme pe acilea. Pietrele culese pe drum  au fost grele de cand te stii si praful si oboseala, sunt specifice lumii acesteia. Deranjant si inaltator, sa vrei ceva si sa  obtii acel ceva, numai cu truda. Frustrant, as zice! Si in vacanta asta teribila, ai parte numai de pacaleli si de colegi de calatorie extrasi din lumi diferite, pusi pe harta si de multe ori, pusi in calea ta, ca sa inveti ceva  ce ai uitat.

Poti mijloci pentru cineva pe care il doare? Nu stiu sa raspund la intrebarea asta, cu toata stiinta avansata a zilelor noastre, care e suprema pe lumea asta, desi accidentele si neprevazutul pandesc de dupa colt.  Totul este atat de neclar, incat ti-e teama si de umbra ta. Ti-e teama pentru viata ta in fiecare moment si stii ca nu ai nici o putere sa ii rezisti.

images (38)

 

Azi o sa incerc sa explic printr-un puseu filozofic, ceea ce se intampla cu noi, oamenii. Se intampla ca multi dintre noi, suntem tristi si  nu  vedem decat partea proasta sau intunecata din viata noastra. Heloooo! mai este si partea plina a paharului si anume, aia care conteaza cu adevarat! Dar cum noi suntem capete tari si alegem sa fim nefericiti si tristi, pentru ca asa ne-am obisnuit sa fim, este alegerea noastra. Cum spunea cineva: este mult msi usor sa nu lupti, decat sa lupti cu tine!  si  este usor sa accepti ca esti praf, decat sa iti dai valoarea pe care o ai cu adevarat.

Iata si  un dialog fictiv, dintre om si Sinele Divin:

Cat o sa mai stau pe aici?

O sa stai pana o sa-ti termini treaba, pe care ai inceput-o! Si poate nici macar. Cred ca pana lumea o sa aiba nevoie de tine si apoi, -pa! E loc destul si pentru tine, daca intr-o buna zi, vei pleca din scoala asta. Este loc de mai bine, dincolo!

Aici e asa stramt, incat intind mainile  si ma simt stingher, de multe ori strain fata de ceilalti si chiar fata de mine insumi! Pe de alta parte, inchid ochii si ma cufund in Sinele Divin. Sinele Divin e singurul care ma poate intelege si imi trimite mesaje in fiecare noapte, care  ma indruma in ziua ce vine.

Chiar nu stii ce o sa urmeze? Iti spun eu: va incepe viata!

Viata, zici? Abia astept sa inceapa viata, ca asta  de acum, pentru numele lui Dumnezeu, nu se poate numi viata! Scoala si purgatoriu, da! Cursa cu obstacole si spital de nebuni, da! Un fel de nu stiu ce si nu stiu cum, invelit in mii de straturi de aurole boreale, care vor pleca spre casa lor.

Pana la urma copile, si stelele stralucesc numai cand vor si numai in intuneric. Daca nu ai trai in intunericul numit OM, nu ai straluci atunci cand ai  pleca de aici! E simplu, cat se poate de simplu!  Stelele,  noaptea iti arata calea,  si mai sunt semnele… Lumea e plina de semne! La fiecare pas e cate un semn, dar cei multi aleg sa nu-l vada , sau chair nu-l vad, pentru ca sunt prea ocupati cu  partea goala a paharului. Inchipuie-ti ca tu esti om. Si pentru tine, e noapte in suflet, pentru ca asta  se cheama Omul. Dar mai gandeste-te ca stelele stralucesc numai noaptea si numai in intuneric sunt puse semne pentru a le urma. Ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti… Si ce-o maaaaaaaai fi, o mai fi.. Doar stelele si semnele  or mai sti!

Da, stelele si semnele si Cel care  a venit ca Lumina in intuneric si oamenii nu L-au cunoscut, pentru ca au iubit mai mult intunericul decat Lumina.

Petre Ţuţea: „nu există decât un singur adevăr şi acela este Dumnezeu, celelalte sunt provizorii”

Iată Omul!, născut într-un sat din Orientul Apropiat în urmă cu 2000 şi ceva de ani: a crescut într-un alt sat până la vârsta de 30 de ani, muncind într-un atelier de tâmplar, după care 3 ani şi jumătate a umblat ca predicator misionar; n-a avut nici o casă, n-a avut nici o familie, n-a avut slujbă publică, n-a studiat la nici o universitate, n-a călcat în niciunul din marile oraşe ale lumii, n-a călătorit mai mult de 250 de km de locul unde s-a născut, n-a avut nicio licenţă, doar El însuşi. Din tinereţe opinia publică s-a ridicat împotriva Lui, prietenii L-au părăsit, cel mai apropiat L-a negat, un altul L-a trădat, a fost dat în mâna duşmanilor, a fost batjocorit, a fost judecat, condamnat pe o cruce între doi tâlhari şi a fost îngropat într-un mormânt de împrumut prin mila unui prieten. Douăzeci de secole s-au scurs şi astăzi El este piatra centrală a rasei umane. Putem afirma cu toată convingerea că toate armatele care au mărşăluit vreodată, toate navele care au fost construite, toţi regii, prinţii şi preşedinţii lumii, nu au afectat aşa de puternic viaţa omului ca şi această singură viaţă. Nu a scris niciun rând, dar nicio bibliotecă din lume nu poate cuprinde toate cărţile care s-au scris despre El, nu a compus niciun vers, dar El este subiectul celor mai multe cântece care s-au scris vreodată; nu a fondat nicio universitate, dar nicio şcoală din lume, nu se poate mândri cu atâţi ucenici pe băncile ei câţi are El; n-a comandat niciun soldat, n-a mărşăluit nicio armată, dar niciun general de oşti nu a cucerit atâtea inimi rebele fără niciun singur foc de armă şi n-a avut atâţia voluntari sub steagurile Lui câţi are acest Om.

Numele marilor oameni de stat ai Europei, ai Asiei, ai Americii, a filosofilor, a revoluţionarilor, a anarhiştilor, au apărut pentru o vreme şi au dispărut, dar numele Lui străluceşte cu fiecare generaţie mai puternic pentru că Pilat nu L-a putut ucide, mormântul nu L-a putut fereca, moartea nu L-a putut învinge; El şade în cel mai înalt vârf al gloriei cerurilor, este adorat de sfinţi, este venerat de îngeri, este temut de diavolul, este proclamat de Dumnezeu Tatăl ca Domnul Domnilor, Împăratul împăraţilor şi Preşedintele preşedinţilor, şi numele Lui nu este altul decât IiSUS HRISTOS… slăvit să fie El!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s