Si atunci am inteles…


images (18)

 

Taci. Esti debutant in situatia asta  si nu vrei sa stii nimic. Vrei sa stii doar cum sa faci sa iesi din mizeria in care te afli. Oamenii bisericii, se uita la tine lung si dau cu pietre, cat pot ei de tare. Primul este parintele. Unul are capul plecat. Nu stii ce sa faci: sa le dai replica si sa le arati ca si tu ai un creier si ca ai ceva de spus, sau sa continui sa taci? Arunca unul cu piatra, arunca altul, arunca mai multi. In fiecare duminica auzi soapte  intre enoriasi, cum ca sunt cu ceva nemultumiti de tine. Iar tu, ai stat cuminte in banca ta si nu ai deranjat pe nimeni.  E adevarat ca nu ai vrut sa stai la acele lungi conversatii de dupa slujba si pentru asta, te-ai procopsit cu multi „dusmani”.

Te gandesti la oamenii astia care sunt in cetatea lui Dumnezeu, dar din gresala, s-au transformat in „cei care judeca”! desi nu le-ai dat nici un motiv. Si tie ti-e mila. Ti-e mila de oamenii astia, care il gusta pe Hristos si apoi, arunca cu piatra, imediat dupa ce l-au gustat. Si iubirea unde e? Tu stii foarte bine ca Imparatia lui Hristos  este o imparatie a iubirii! Dar ce legatura are slujba cu discutiile lor despre toata lumea din biserica? Ai vrea sa vii mai des la slujbe, dar nu poti! nu poti pentru ca ei inventeaza motive sa te ucida cu barfele si tot ce stii, este ca vrei sa stai in casa, linistita.

Vrei sa asculti muzica clasica, sau sa te plimbi. Si te simti bine in singuratate. Chiar daca esti intr-o tara straina. Stii ca ei nu se vor potoli si vor fi din ce in ce mai maniati, din ce in ce mai intaratati in prostia lor!

Regrete? Nu regret ceea ce sunt. Imi asum alegerile si nu fac mai mult decat pot sa fac. Nici nu spun nimic in plus, decat ar trebui sa spun. De fapt calmul asta i-a adus la paroxism. Un an a tinut, tot asa.

E tarziu si tastele PCului, imi dau un fel de liniste. Stau in camera mea plina cu flori si ma simt inconjurata de prieteni. Adevarul doare tare, de aia e greu pentru unii din noi. E greu sa recunosti ca nu tu esti cel care judeca. E greu sa te schimbi. Si cel care se schimba in bine, are de suferit mult.

Si e greu sa vezi ca esti in biserica, dar tu ai ratacit calea. E trist. E sumbru si fara speranta si tie ti-a secat inima toata rautatea asta. Ai vrea sa te linistesti acolo la slujbe, dar pare a fi un spectacol. Un fel de concurs de orgolii si taranisme prostesti. Care e mai tare? Care sa fie mai in frunte?

Nu ma numesc crestina pentru ca imi iarta cineva pacatele, nici pentru ca am avut la viata mea niste momente in care mi s-a aratat ceea ce nu stiam si nu intelegeam!

Ma numesc crestina pentru ca eu cred ca crestinismul inseamna iubire. Dar nu pot sa nu iubesc gazele, florile , copacii si pe toate! De asta nu incapi langa ei  atunci cand spui adevarul prin prezenta ta, pentru ca adevarul nu incape  cu de-a sila, ci doar cu frumosul.

Traim vremuri demonice, dar demonul pleaca din noi ..

PS:  Nu trebuie sa fii jurnalist sa povestesti despre anumite lucruri deranjante, ci doar blogger! dar uneori prea mult cinism,  strica!

Afara a iesit soarele. Cred ca o sa scriu o poezie despre primavara…

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s