Mesaj catre copilul de ieri

 

copilul

 

Cu visele stranse in pumnii inclestati de atitudine, suntem adulti… Unii copilaresc si bine fac, iar altii se lupta cu taxele si impozitele. Sa ramai copil in suflet, este darul pe care ti-l poti face tie insuti  si  asta da, atitudine!! Cu ceva mai multa personalitate si cu mai putin alint, poate si cu mai putina atentie, copilul a ramas undeva, in adancul sufletului. Uimit ca mai exista, sta cu ochii atintiti asupra ploilor vietii si te soarbe din priviri, atunci cand uneori ii mai dai si atentie.

Vara, soare, 28%C. Termometrul copilariei are scris pe el gradele de caldura, pe care i le oferi. Ups, ieri termometrul a indicat putin cam rece! mai mult rece decat cald, inima aduce totusi a plamadeala de copil. Te intorci acolo, ori de cate ori esti necajit, abatut, trist si ti se pare ca lumea e absurda. Farama de copilarie iti cere o farama de atentie, ca si cum ar spune: intoarce-te acasa si ia de-ti aminteste de copilaria ta!  ia de priveste lumea cu curiozitate, fara ranchiuna si fara prejudecata, iar atunci vei descoperi ceea  ce ai uitat!  Ai uitat sa fii copil!  Si daca iti vei aminti, cu senzatia  ca te-ai regasit, el te va ierta pentru multele momente in care  nu te-ai iubit si ai uitat sa zambesti,  ai uitat sa razi, ai uitat sa te joci; sa visezi cu ochii deschisi si sa auzi tot ce urechile nu au mai vrut sa auda.

Din cerul innorat, uneori mai cad stropi de ploaie, dar copilul din tine,  i-a cules in pumni si i -a binecuvantat. Asa cum un inger binecuvinteaza tot ce atinge, pentru ca are inima curata. Ai uitat apoi, sa  fii generoasa cu tot ce te inconjoara. In lumea unui copil, nu exista termeni de adulti. Acolo totul este vesel, plin de candoare si uimire.

In lumea copilariei, nu exista biblioteci si pancarde care sa ii arate drumul si destinatia.  Destinatia copilului  este drumul catre visele nesfarsite din  lumea ingerilor de noapte, pufosi, cu pene rasfirate, ce il cuprind in somn. Doar gramezi de zambete, amestecate cu lacrimi si  bucurie. Rasul de copil si fericirea de a fi un ghem de branza, te facea sa joci toate jocurile copilariei si sa spui „da” prieteniei, oriunde ar fi fost ea!  Odata s-a manifestat si in tine harul acela, prin care tot ce atingeai, se transforma in minune si in scene de fericire – darul cel mai de pret. Nu cauta in biblioteci si in carti nenumarate, ci in inima ta, acolo unde copilul a spus: te iert, chiar si atunci cand m-ai lasat in umbra, chiar si atunci cand ai fost prea adult si prea nefericit! Prea ajuns de frici si de cosmaruri si de umbra intunericului, pe care ai ale sa o porti in urma ta. Puteai sa alegi sa fii copil, sa ai mereu o duiosie ascunsa in inima, duiosia care sterge orice gand apasator si orice umbra de intuneric.

Esti prins cu ploaia de vara si stii ca fiinta ta a ajuns „acasa”.  Azi, esti copilul de ieri si viata nu este altceva, decat un joc in care doar universul stie regulile  pe care trebuie sa le joci, desi un emoticon iti zambeste cu un subinteles plin de intelesuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s