Saga cu Italia


 

 

Revin din nou, cu intamplari din Saga cu Italia. Au fost atat de multe, incat am fost nevoita sa o numesc „Saga”.  Cred ca m-as mai duce acolo, daca as avea timp, numai ca sa cunosc oameni si sa interactionez cu diferentele de viata si de cultura de acolo. Si apoi, le-as scrie aici pe blog, caci nu-i asa? totul trebuie sa fie veridic!

Intamplator sau nu, am fost invitata de un verisor, acuma cativa ani, sa lucrez la un hotel din Italia. Zona: muntii Alpi, nordul Italiei, granita cu Franta sudica, pe undeva pe langa Cuneo. Zis si facut. Am aterizat in zona cu avionul si  ce sa vezi? ma astepta un tip italian, care mai tarziu facand legatura, era unul din tipii cool dintr-o gasca de italieni  de varsta a doua, care intamplator sau nu, erau proprietari de hotel- restaurant in muntii Alpi.

Toate bune si frumoase. Eu am ajuns la  verisorul meu, care era ceva mai tanar pe atunci si am facut cunostinta cu versatul Pierre- Angelo. Ce sa zic bai frate? un tip ca la 55 de ani, cu parul grizonat si cu o codita impletita, care nu numai ca era parca desprins din filmele americane( ca trebuie sa va spun ca tipii astia nu semanau deloc cu bastinasii italieni, ci erau foarte emancipati, gen: umblau cu negrese  si stiau vre-o sapte limbi straine), dar iti transmiteau si o stare de pretiozitate italiana. Nu prea stiam in ce categorie sa-i cataloghez, ci ii analizam pe fiecare in parte in silenzio.

Surprizele nu au contenit sa curga, mai apoi: eu m-am angajat la un alt hotel de 3 stele din zona, la Gigi, care va spuneam ca facea parte din grupul bogatasilor.  Ocupatia lor era munca si iesirile prin rotatie la pranzuri, impreuna cu fetele care se nimereau sa fie prietenele sau pur si simplu cunostintele ce apareau prin zona. Ei va spun, ca ei fiind proprietari se ocupau  de tot ce inseamna un  hotel, plus restaurant. Cu alte cuvinte, aveau o finete deosebita la bucataria mediteraneana, ei ocupandu-se personal de mancarurile servite in restaurant. Asta m-a surprins enorm si sa stiti ca aflandu-ma pe acolo intamplator, am luat masa de cateva ori la Pierre Angelo. Tipul, super emancipat, cum va spuneam, vorbea putin  dar cu miez si era spiritual pana la ultima fibra. Gigi era un tip mai cinic, care isi dadea importanta mai mult siesi decat celorlalti. Dar Pierre Angelo mi-a lasat o impresie nestearsa. La 55 de ani ai sai, avea o iubita romanca de …. 15  si credeti-ma ca nu-si facea nici o problema din asta.

Omul isi traia viata la maxim. Iubita lui, o tipa usor iesita din copilarie, renuntase la scoala si venise la munca la resturantul lui, unde devenise ( pe langa jobul pe care il avea , pentru ca trebuie sa stiti ca mai si muncea si asta zilnic!) si iubita afaceristului italian. Dar va zic ca era tratata foarte bine, banii erau ceva la dublu, incluzand munca ei in restaurant. Toti de acolo erau de treaba: ieseam in timpul liber numai pe la pranzuri mediteraneene, impreuna cu toti care eram prin zona, chiar daca nu ne cunosteam decat de foarte putin timp. Ce sa va zic? ceva de roman sau film din asta suprarealist, soro! si am mancat acolo niste delicatese italienesti, stropite cu lamaie, fructe de mare, vin scump si multe alte ingrediente care nici nu stiam cum se cheama dupa nume…

Ei tipii astia aveau bani si proprietati, dar nu erau ca sa zic asa cu nasul pe sus. Pentru ca munceau frate… non stop! pe timp de vara pana la 3 dimineata si iarna la fel, cand veneau turistii la munte. La un moment dat, iubita lui Pierre Angelo, Cristina, intr-o pasa de confesiune, mi-a spus ca ea trebuie sa se comporte ca o doamna si ca ea este o doamna- La care eu ma gandeam- care doamna frate? ca tu nu ai nici majoratul!! dar in fine, rau nu o ducea.  Isi ajutase parintii, surorile si cu serviciul si cu bani. Este o realizare la 15 ani, nu?

Ideea era ca tu cand vorbeai cu astia la o masa si incercai sa legi doua cuvinte in italiana, ei spuneau un lucru cu mai multe sensuri- dupa spusele naive ale Cristinei. Adica gandeau in mai multe directii frate!! Eu cred ca erau super inteligenti, dar era o inteligenta nativa, nescolita prin facultati, dar scolita de afaceri care prosperau vazand cu ochii. Pai nu e putin lucru sa ai un hotel cu restaurant si pizzerie, bar si toate cele si sa mai fii si prosper, nu? Atunci a fost momentul cand mie mi s-a rasturnat scara de valori din viata mea, vazand cum traiesc unii si cum gandesc si mai ales ce fac pentru a le fi bine in viata. Ganditi-va ca eu nu vedeam in fata, decat ce realizare am facut eu ca am ajuns la facultate si cate cunostinte am eu de cultura generala, etc , etc.. Cred ca am accentuat in viata mea atat de mult pe studii si pe facultate, incat a venit destinul si mi-a demonstrat contrariul, printr- o forta a imprejurarilor, aratandu-mi o latura a vietii pe care nu mi-am inchipuit-o niciodata! Asta  m-a facut sa imi schimb total ideile si prejudecatile pe care le aveam si m-a facut sa accept ca viata poate fi si frumoasa.

Surprinzator  a fost pentru mine, (o naiva care invata sa traiasca si care a ramas naiva in continuare -si crezuse ca le vazuse pe toate la viata ei) tipii astia se descurcau in orice situatie,  stiau sa lege conversatii fara efort cu orice strain si turist ce venea in restaurantul lor, erau extrem de sociabili si versatili si sincer i-am admirat intru totul!  Pierre -Angelo se ducea pana colea in Nisa la ziua lui fiica-sa si pana seara era inapoi pe proprietatea lui.

Ulterior am aflat ca dupa ce Cristina a implinit 18 ani, cei doi iubiti s-au mutat in Costa Rica( unde nu ma indoiesc ca avea si pe acolo prieteni! parca il si vad cu niste tipi duri care faceau contrabanda cu tutun si alcool, desprinsi din  filmele cu Steven Segal) tara unde cred ca au putut sa-si traiasca iubirea la maxim: plaja , ocean, America, exotism si viata implinita, mai ales cand ai si bani multi!

Parca mi-i si inchipui ce rau o duc in Costa Rica- amandoi pe  sezlong la umbra palmierului, intr-o tara in care este permanent soare si cald, Pierre- Angelo cu coktaylul in fata si Cristinuta prajindu- se de dimineata pana seara , la soare!!Wauu!! tot sa traiesti!- adevarul ca pustoaica a stiut ce face in inconstienta ei, sau a fost destinul care i-a trasat o viata de vis? Acum nu mai stiu ce o fi cu ei, dar Cristina cred ca are vre-o 23 de ani si Piere Angelo a inaintat in experientele lui  de italian emancipat, traind viata clipa de clipa la maxim, asa cum il stiu.

PS: Perioada a fost una din cele mai frumoase ale vietii mele, pentru contextul deosebit in care m-am aflat si pentru multe alte intamplari hazlii pe care le-am trait acolo. Pot sa spun astfel, ca a fost un loc unde am combinat munca cu distractia, dar am vazut si faptul ca atunci cand cerul vrea sa iti deschida o portita, ti-o deschide in modul cel mai surprinzator si te surprinde cum nu credeai vreo data!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s