Fata din Cadillacul mov

 

Fata din filmul ala era de calitate superioara, ca o masina cu cutie automata care pornea la cea mai mica atingere a butoanelor. Fata era din poza aia in care statea cu un picior in sus si cu tocul stileto in vant, cu rochita usor peste genunchi, gen anii 50- subliniindu-i soldurile curbate ca o roata fina de  Cadillac negru.

In prezentarea asta, fata lucra la o firma de manusi de lux, care isi facea veacul pe Rue Champ Elisee din Paris. Nimic nou, nimic vechi in Paris. Nu se incepe lumea si nici nu se sfarseste cu tine! Esti doar cea care face o rascruce de drumuri si apoi, lumea isi continua mersul in sictir-isi spunea.  Cateva barfe, cateva lugubratii, cateva stiri despre fata blonda, care pe de-asupra mai era si vopsita blonda. Un secol de mizerii a Parisului si s-a nascut si ea. A trecut prin Paris, ca un calator care nu stie decat numarul de la manusile de lux, din magazinul de pe Champ Elisee. Si totusi! Era atat de firesc sa se comporte asa, incat toata lumea pna la unul, admitea ca fata arata bine, ca fata isi face treaba bine, ca fata , i n fine, e fata si e tanara si e sculptata ca o statuie sau ca o celebritate de pe scenele cabaretului Parisului.

Toti zambeau cand o vedeau si isi spuneau ca fata este de clasa superioara. Seara, un Cadillac negru, venea si o rapea de la magazin, nestiind ca ea platea pretul vietii si al societatii, prin trupul ei. Daca Cadillacul nu ar fi venit, ar fi fost pierduta in seara aceea si nu stiu ce conta mai mult: faptul ca seara era deosebit de trista, sau faptul ca trebuia sa isi plateasca arvuna destinului, fie ca ii placea sau nu. Orice femeie trebuie sa plateasca prin trupul ei, nu? Pana la urma nu e un mizilic  sa platesti o datorie – cui? – cerului! si sa nu vrei sa o onorezi! De fapt prin asta facea voia Tatalui, sau chiar voia destinului, care ii intindea un covor rosu in fata ei, dar pe care putea calca numai pentru o noapte.

Nu mai stiu cat timp a trecut si fata a plecat din magazinul de lux, sau a disparut, nu se stie unde. Apoi, a venit o alta fata, mai inalta, desirata si foarte neindemanatica. Nu avea nici un dar special, doar darul ca avea o privire in care puteai baga toate buchetele de flori rasarite primavara. Si in special, frunzele lor, stufoase si neaparat exotice.

Toate doamnele singure din Paris insa, visau sa fie in locul fetei care lucra la magazinul de manusi de lux, din zona Champ Elisee. Pe fata bruneta o lua in fiecare  seara un Cadillac mov si isi platea contributia la viata, unui barbat, fin si elegant. Fata era ca o masina scumpa, pe care o atingi si merge fara sa scoata un sunet deranjant. Silentioasa si supla ca si o veriga lipsa la un sir lung de lant de femei. Lipsea ea!- asta era adevarul! Motorul era scump si barbatul stia sa-l porneasca.

In fuga dupa fete, masinile veneau si plecau prin tot Parisul, nestiind ca undeva intr-un colt al lui, o fata disparea nu se stie cand si nu se stie unde.

Va urma…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s